Citind „Dragostea pe strada mea” a Roxanei Brănișteanu

     Dragostea pe strada mea a Roxanei Brănișteanu a fost cartea care mi-a amintit foarte mult de serialul „Sex and the City”. Alexandra trece prin niște evenimente destul de nefericite, iar prietenele ei sunt acolo pentru ea, cum altfel decât de un pahar de ceva? 

       Alex, protagonista, mă duce un pic cu gândul la personajul Carrie Bradshaw, prin prezența prietenelor ei Corina și Daria (au o prietenie la fel de strânsă), dar și a stilului lor de viață, ușor extravagant. La fel cum cele 4 prietene din Sex and the City au niște „ritualuri” pe care le respectă cu strictețe, precum consumarea repetitivă a cocktail-ului Cosmopolitan, așa găsim elemente ritualice care întăresc conexiunea dintre cele 3 și în „Dragostea pe strada mea.”

    După ce află că este înșelată de către iubitul ei Flavius, aceasta începe să-și dea seama că tot ce a crezut că e real în viața ei, este de fapt o minciună frumos spusă. Așa că este nevoită să treacă peste și să își reconstruiască viața și personalitatea.

     Autoarea romanului a reușit să construiască o eroină feminină a secolului XXI cu o capacitate incredibilă de autoanaliză. Alexandra, personajul feminin principal știe unde greșește și de ce o face. Este perfect conștientă de tiparele ei de comportament și cu toate acestea are o atitudine de: „Aceasta sunt eu, luați-mă ca atare, în caz contrar sunteți liberi să vă luați zborul”.

    Poți empatiza cu ușurință cu fiecare personaj din „ Dragostea pe strada mea” din mai multe motive: te regăsești în anumite pasaje, cunoști pe cineva care se comportă exact ca un anumit personaj sau pur și simplu ești introdus în poveste (efectiv simți că ești acolo) prin modalitatea atractivă a scriitoarei de a povesti. Roxana Brănișteanu este cu siguranță un storyteller. Este genul acela de persoană (Acesta este impresia pe care mi-o creează stilul ei de scris) care atunci când se află la o masă cu mai mulți oameni și începe să spună ceva, orice, toți ascultă de la început până la final, curioși și dornici să nu piardă nimic din istorisire.

    Personajul Alexandra evoluează, are chiar și o mică aplecare spre antreprenoriat la un moment dat, ceea ce mă face să o admir. Dar evident că i se întâmplă ceva și se autosabotează. 

    Roxana construiește un personaj imperfect, o femeie frumoasă, dar căreia i se întâmplă mereu câte ceva. Mi-a dat impresia de personaj pasiv, care primește tot ce i se întâmplă, dar nu acționează diferit pentru a modela situația în care se află. Se întoarce în trecut, își plânge de milă și schimbă cursul lucrurilor abia atunci când lucrurile o iau razna de tot. Este înconjurată de mulți oameni care îi vor binele și contribuie la experiențele sale. 

    

    „Aleja”, așa cum ajunge să-i spună Denis, unul dintre bărbații cu un rol esențial în viața sa, este un veritabil personaj de chick lit: are probleme în care multe femei se regăsesc, se autoironizează, e de acolo din poveste. Este tristă pentru că i se întâmplă lucruri neplăcute: este înșelată, suferă de rana abandonului, o dă în bară frecvent și cu toate acestea nu încetează să spere la dragostea aceea perfectă care să o facă să se simtă că plutește. Și deoarece nu încetează să creadă, atrage un bărbat pe gustul ei. I se pare prea frumos ca să fie adevărat, dar cu toate obstacolele create de mintea ei, îi oferă o șansă acestei mari iubiri. La fel ca în toate poveștile scrise, există un twist plot, iar pe acesta îl veți afla citind cartea. Nu vreau să dau prea multe spoilere.

    Îmi place stilul de scriitură al autoarei, mi se pare foarte îngrijit, frazele sună armonios, aceasta narând foarte frumos, îți oferă senzația că vrei să descoperi cum se termină capitolul, cartea etc. 

    Apreciez de asemenea că în secțiunea de mulțumiri am găsit câteva informații despre cum a scris romanul. Este important pentru mine ca și cititor acest aspect.

    Cartea poate fi achiziționată individual: Aici  sau la pachet: Aici