Poate vă întrebați de ce am ales să am un personaj principal cu trăsături de personalitate narcisice. Ei bine, voi răspunde. Și dacă nu vă întrebați, eu tot vă zic. :)) De câțiva ani am un interes sporit către tulburările de personalitate. Da știu, fiecare cu pasiunile lui. :)) Tot citind și documentându-mă despre acest subiect, am început să recunosc anumite trăsături atunci când descopăr câte un personaj dintr-un serial care le prezintă sau când observ o anumită persoană mai mult timp. Din păcate sau din fericire am fost înconjurată mereu de persoane cu trăsături narcisice, ceea ce mă face să pot să abordez mai ușor un asemenea subiect. Spun din păcate pentru că alăturarea cu asemenea persoane vine întotdeauna cu anumite daune, mai ales emoționale. Zic din fericire pentru că apropierea de persoane narcisiste m-a făcut să observ mai bine cum se manifestă acestea în societate și cât de dăunător este comportamentul lor pentru persoanele din preajma lor. Dar atunci când vrei cea mai
Paltoane, paltoane, paltoane doar asta văd și visez de cum începe să fie un pic frig afară. Lungi, scurte, colorate, cu material fin sau rigid, mi le-aș cumpăra pe toate și aș purta câte două pe zi, atât de mult îmi plac. Amintind de vremuri elegante în care James Dean și Audrey Hepburn arătau splendid în ele, acestea au trezit o fascinație în mine de când mă știu. Anul trecut mi-am cumpărat unul crem, supradimensionat, iar pe lângă mi-am luat și o geacă că poate poate scap de obsesie. Cum m-am convins că este o necesitate și nu poate să lipsească? Vocea rațională îmi spunea: „hei mai ai câteva, ai putea să le porți pe acelea.” Și eu i-o întorceam: - Spui asta pentru că nu l-ai văzut: e crem, de lungime medie, foarte fin, umeri supradimensionați și pe lângă asta are și buzunare. Unde ai mai văzut palton să îndeplinească atât de multe criterii? Și dacă mă gândesc mai bine ar merge și niște cizme sau botine cu el. Nu, că din astea mai am. - Aha, te-am prins! De ce nu merge și raționame