Unfu*k yourself Eliberează-ți mintea și trăiește-ți viața - Gary John Bishop și de ce n-am mai scris despre nicio carte între timp

     Sunt blonda superficială care dă târcoale rafturilor de dezvoltare personală prin librării. Și care își alege cărți după stilul de scris al autorului, cât de schematic și simplu este organizată informația sau cât de multă emoție îmi transmite scriitura, dacă rezonez cu personajul, în cazul în care vorbim despre o carte de ficțiune. 

    Unfu*k youself mi-a atras atenția deoarece se afla pe o masă la vedere, era înfoliată și pe ea scria #1 bestseller. Când văd această informație pe cărți, produse de machiaj, știu că în spatele acestei realizări se află o echipă talentată de PR, social media, publicitate tradițională sau toate la un loc. Bineînțeles că niciun produs care nu este excepțional nu rămâne mult în top, așadar produsul se vinde și singur, datorită lui și a faptului că este util, arată bine, transmite o anumită stare emoțională etc.

     Am învățat ceva prin 2012: „Pe degeaba ești cel mai bun de pe piață, dacă nu știe nimeni”. Vizibilitatea este totul, mai ales într-o piață suprasaturată, care așteaptă de la tine să fii la superlativ. Într-o eră în care omul se uită la conținut de 15 secunde, vezi popularitatea Tik Tok, primele secunde sunt cruciale, a se observa câți dau skip la reclame pe Youtube. Ei bine, cu jumătate de an înainte să apară în România, am făcut cunoștință cu acest sistem în orașul Dijon, Bourgogne. Vreți să știți ce s-a întâmplat? Am văzut niște reclame excepționale, am căutat din nou reclama la Nutella de Sărbători și cum se numește melodia care apare în spotul publicitar de la Sony. Sunt genul care se uită la reclame, am fost la un eveniment la Casa de cultură, în ianuarie, pe frigul de pe lume, cu polei cu toate cele, ca să urmăresc timp de 6 ore într-o sală în care era incredibil de frig, cele mai bune reclame ale anului. Atât de mult îmi plac. (Dar sunt doar câteva care îmi atrag atenția). Când am ieșit de acolo, m-a întrebat taximetristul dacă am fost în clubul de lângă, ceva cu manele. Am râs, i-am povestit despre eveniment și dintr-o dată și-a dorit să afle mai multe despre acesta. Așa se face tranziția între superficial și spectaculos.

      Al doilea contact vizual cu Unfu*k youself a fost în mall. Se afla în mâinile unei adolescente care se uita la ea de parcă ar fi câștigat la loto. E plăcut când o carte declanșează astfel de sentimente la cumpărarea ei. Bucuria de pe fața ei era extrem de vizibilă. 

    De Black Friday am găsit mai multe reduceri pe anumite site-uri și am cumpărat această carte, împreună cu altele.

    Ceea ce s-a întâmplat este că mi-am cumpărat cărți, am primit și mi-au fost împrumutate mai multe titluri. De obicei îmi iau doar câte una sau două pe care le termin și îmi cumpăr altele, tot în cantitatea menționată anterior. Ei bine, în acest caz s-a petrecut un fenomen un pic amuzant, nu am știut cu ce să încep, așa că am citit câte un capitol din mai multe, ceea ce a întârziat momentul în care chiar să termin una. S-a nimerit să fie aceasta.

    Ei bine, cred că este o informație de care aveam nevoie, în mare parte știam multe lucruri din alte cărți de profil sau din experiență proprie, dar e ceva ce m-a determinat să o termin prima din teancul de cărți.

   Aceasta nu este o lectură obișnuită, este scrisă într-un mod în care ai impresia că oricine ar fi putut scrie această carte, dar tipul acesta a făcut-o primul. Are acel ceva, e ironică, directă, nu te menajează nimeni. E ca un tovarăș care-ți spune într-un mod cât se poate de diplomat: „Uite care e problema ta, ai mai multe”:)) Nu e ca și cum tu nu ești conștient că le ai, dar probabil amâni să te confrunți cu ele, ah procrastinare, ah obișnuiță. E ca o consiliere 1 la 1 cu personajul meu punkerul, varianta mai soft. 

    E o  anumită pagină care mi-a plăcut în mod deosebit pentru că m-am regăsit foarte tare. Este ceva ce mi s-a întâmplat recent și anume să fac cumpărături haotice, fiind convinsă că am nevoie neapărat de anumite obiecte. De fapt, voiam să maschez supărarea că nu am reușit să îmi aduc un plan de viitoare afacere la suprafață, atât de repede cum mi-am dorit. Acum o văd ca pe o oportunitate de a acumula mai multă experiență, cunoaștere și să iau anumite decizii într-o manieră mult mai informată. Atunci eram ofticată și voiam să mă conving că merit acei „pantofi zburători” la care face referire autorul. Este o metaforă care ascunde falsa necesitate de a deține orice obiect care te face să te simți mai bine pe moment, dar care te determină să amâni lucrurile cu adevărat importante. Ele bat la ușa ta, dar tu pui un scaun în fața ei și te ascunzi sub plapumă, făcându-te că nu vezi. Toți facem asta, însă maniera cea mai eficientă este de a acționa în acel moment. Și știu asta de ceva timp. 

    Metoda mea e mai dură, dar funcționează. Atunci când îmi vine să pierd timp și să nu mă apuc de diverse activități, îmi spun așa: „5, 4 3, 2,1. În spatele tău este o persoană cu o armă încărcată. Dacă nu te apuci acum, trage și îți zboară creierii” :)) Aceasta mi se aplică mie. Până găsesc o metodă mai suavă, o voi folosi pe aceasta. 

    Îmi place că informația este schematică, textul este aerisit de citate, foarte multe de la Epictet, un filozof care îmi plăcea mie mult în liceu. Unele sunt afirmații proprii, genul acela de citat motivațional, dar nu hipiot, ci mai degrabă acela care îți aruncă niște apă rece pe tine să te trezească la realitate. 

    E ceva între gândirea pozitivă și ceva extrem de rațional, mai degrabă utilizarea cuvintelor într-un mod care să determine acțiunea și modificarea comportamentului prin conștientizare. Stilul este ușor ironic, ușor amuzant, util și la îndeamnă pentru a face schimbările care să te ajute să trăiești viața pe care ți-o dorești cu adevărat. Primul pas e să știi ce îți dorești. 

    De obicei pentru a face aceasta, îmi fac o listă cu ce nu îmi doresc pentru a avea opusul foarte evidențiat. Și atunci îmi spun „ah, nu îmi doresc să lucrez într-un mediu în care este mult zgomot, ah asta înseamnă că îmi doresc un mediu în care este mai multă liniște. Nu îmi doresc să întâlnesc persoane care întârzie, înseamnă că vreau în jurul meu persoane care ajung în timp util. Lista poate continua cu exemple în care vă regăsiți și voi.

    Mi-a făcut plăcere să citesc această carte. La modul că, de obicei genul acesta de cărți nu sunt foarte atractive din punct de vedere al scriiturii. Dar este pe același „raft virtual” cu „De la idee la bani”, „Tată sărac, tată bogat” și „Cuvintele îți modelează creierul”: utile și plăcute. 

    Îmi doresc ca această informație să fie utilă pentru voi, iar dacă ați citit Unfuc*k Yourself, îmi puteți scrie opiniile voastre în comentarii. Mulțumesc, vă doresc tot ce vă doriți și mai mult!